*toate fotografiile sunt continute de cuvintele link (ingrosate)
Multa lume invatata spunea ca sunt si efecte bune provocate de criza. Unul din ele ar fi (re)descoperirea tarisoarei noastre prin cautarea mai atenta a obiectivelor pe harta turistica interna. Si Slava Domnului, avem cu ce…
Asadar avand in fata doua saptamani libere, o Mazduca inca tanara (9700km pe bord), un traseu bine stabilit si multe motive de a fugi de capitala prafuita am pornit in expeditia de doua saptamani (1600 km)! Cu harta in mana si GPS-ul pe bord ne-am indreptat spre Siriu, o zona extraordinar de frumoasa, pe ruta Bucuresti – DN1 – Baicoi – Valenii de Munte – DN10 Nehoiu! Atentie daca treceti prin zona caci drumul indicat de GPS este rupt de ape, accesul in DN10, spre Intorsura Buzaului si apoi Brasov, dinspre Valenii de Munte facandu-se ocolitor prin Cislau. La Siriu, nu va asteapta statuia lui Benone Sinulescu (nascut acolo) ci un peisaj care te da pe spate, avand in centru un baraj imens si un lac de acumulare strajuit de doi masivi salbatici. Nu poate lipsi adrenalina celor care trec pe acolo caci cad stanci si bucati de munte in permanenta, intrebandu-te mereu care va fi urmatoarea piatra ce se va desprinde 🙂
Am serpuit catre Intorsura Buzaului, apoi am ajuns in aceeasi zi in Brasov, cu un centru vechi exemplar pentru Lipscaniul nostru mizerabil! Nu ratati o bere, un suc, un cocktail, intr-o atmosfera retro autentica, la Festival ’39, un loc care ar putea inspira multe din carciumile capitalei. Â In rest cunoasteti orasul foarte bine…
Urmatoarea zi – cetatea Rasnov, despre care auzisem lucruri frumoase insa trecusem cu indiferenta mai mereu pe langa. Dupa un km de urcus per pedes, paznicii ne anunta zambitori ca inca e inchisa locatia, insa, romani fiind, un ciubuc de 10lei/pers a facut portile cetatii sa se deschida 🙂 Si a meritat caci per total e mai frumoasa decat castelul Bran, si ca interior (in renovare totusi) si ca peisaje ce pot fi vazute de sus, si ca exterior.
N-am insistat mult in zona Moeciu (o mai vazusem) si am plecat spre miniBucurestiul Valea Prahovei, mai exact DN1-Busteni. Dupa zeci de minute de stat in trafic ca pe Iuliu Maniu, ne intampina preturile de la telecabina spre Babele – 120 lei/cuplu. Parca imi era mila de multimea care cobora dezamagita ca nu isi permite sa vada muntii patriei, de sus. Dar intradevar merita. In afara de ursii omniprezenti, tot ceea ce vezi de sus (pe vreme buna), te face sa te eliberezi de stressul cotidian. Nu am avut timp de trasee, insa echpat de munte, am auzit ca merita din plin calatoria spre varful Omu (2..3h de mers). Si iarasi ma intreb, ca orasean neumblat, ce faci daca vine ursul pe platoul ala fara copaci? Noi am fugit la timp de un exemplar dolofan insa daca il vezi prea tarziu?!
Dupa o binemeritata odihna la Sambata de Sus, am plecat sa cucerim perla coroanei – Transfagarasanul! Nu il mai facusem niciodata si avem ceva emotii ca tot auzisem de lipsa parapetilor, de prapastii adanci, de masini cazute. Am intrat dinspre Cartisoara, insotiti de multi turisti straini, unii pe biciclete, altii pe motoare, iar altii cu masini gata pregatite de vacante (colorate haotic, cu stegulete, modificate pt drum lung etc.).  Parca mergeam toti la un party! Apoi a inceput urcusul, pe un drum incredibil de bun, ca de altfel majoritatea traseului prin tara! Mazduca a scos putin miros de ambreiaj (sau frane) la un moment dat, insa in rest n-a mai comentat nimic! Nemaivazand aceste peisaje pana acum, am ramas perplex, oprind destul de des pentru a admira/contempla/fotografia maretia unor zone prea putin promovate. Greul insa incepe de la Balea Cascada, urcand spre Balea Lac. Daca stiti ca aveti ambreiajul sau franele uzate nu va bagati caci riscati sa dormiti prin prapastiile fagarasene, la fel ca ei! Abia cand incepi sa ajungi sus, la Balea Lac, iti dai seama pe ce drum ai mers, si te feliciti instant pentru virtuozitate 🙂 Poate cel mai iubit sarpe!
Tot aici intalnesti cu putin noroc si urmele iernii tarzii din aceste tinuturi! Numai cu o echipare corespunzatoare, se poate face si un traseu relativ simplut, spre Lacul Capra, insa trebuie plecat dimineata pentru a fi siguri ca aveti tot timpul. Noi am ajuns tarziu dar data viitoare stim ce avem de facut!
Urmeaza coborarea, care incepe cu traversarea unui tunel de 800m cam scary, apoi continua cu un drum sinuos, pe alocuri fara parapeti, insa cat se poate de spectaculos! Aveti de admirat pe partea stanga o cascada micuta dar interesanta , nu la fel de impunatoare ca cea de la Balea, apoi intrarea in judetul Arges, spre Vidraru. Atentie mare caci portiunea de cateva zeci de km pana la baraj este jalnica, dinamitata, execrabila, periculoasa pe alocuri, lasata parca de autoritati ca sa nu te faca sa mai treci vreodata pe acolo! Am ramas cu un gust amar chiar pe final de calatorie! Rusine! La Vidraru ne astepta ceva care se vede destul de rar, deversarea,  plus ceva care se vede destul de des, poluarea!
Dupa sosirea la miezul noptii in Bucuresti a urmat o noua plecare, spre Mamaia de data aceasta, locul unde si-au dat intalnire toti marii soferi ai patriei (aveti grija), locul unde apa e plina de tot felul de chestii scarboase (am uitat sa pozez tamponul imbibat cu sange adus de flux aproape de mal – deci inotati cu gura inchisa), locul unde pitipoancele si kitsch-ul sunt la ele acasa, locul pe care merita sa-l vizitezi doar de la Iaki (capatul telegondolei) spre Butoaie (iesire), asta ca sa pleci relaxat nu oripilat, din concediu!
Satul de mare am luat directia Focsaniului, orasul meu de bastina, unde timpul are rabdare cu oamenii. Vroiam neaparat sa fac o iesire cu ai mei prin muntii Vrancei si am ales Lepsa, zona  din ce in ce mai cunoscuta si mai vizitata (desi nu prea sunt motive asa multe)! Daca 90% din drum este  proaspat asfaltat, 10%, de la Tulnici in sus, e grav avariat si foarte greu circulabil! Sper ca baronul Oprisan sa aiba ochi si pentru portiunea aceea. Daca nu ati fost niciodata, sa stiti ca muntii Vrancei ofera privelisti interesante si merita, de exemplu, sa dati o fuga pentru un weekend (nu mai mult) spre Cascada Putnei sau Lepsa.  Va veti lovi insa inevitabil de poporul grataragiu si artagos daca te pui langa cortul lor, sau de poporul colorat, venit in satra, cu multe corturi ca de nunta, cu decapotabila din care rasuna in toata valea plina de masini dedicatiile lui Salam, cu mizeria incredibila lasata pe malul apei de cei care raman peste noapte acolo, fie ca este vorba de hartie igienica si tampoane sau de micii si fripturile ajunse reziduuri fecale! Bleahhhh! Nesimtita lume!
Duminica seara am ajuns in Bucuresti, dupa mai mult de 1600km parcursi. Sincer as conduce in continuu si cat mai mult prin zone muntoase, pline de serpentie, insa pe drumuri civilizate, pe care Romania inca nu le are puse la punct, desi am intrat demult in Europa!
Sfatul meu, calatoriti cat mai mult prin tarisoara asta pentru ca aveti intradevar ce vedea! Evitati insa weekendurile si zonele acaparate de hoardele de turisti grataragii pentru a pleca relaxati inapoi acasa! Neaparat sa aveti o harta rutiera, un gps cu harta detaliata a Romaniei si benzina multa in rezervor!
Spor,
