Viata de MC…
De mult timp tot incerc sa-mi adun gandurile si sa le sintetizez in cateva randuri, pentru a descrie cel mai bine…MC-ul… Am primit multe intrebari pe email, am observat si destule cautari pe google de genul “ce face un MC”, “meseria de MC”, “cum ajung MC”, “scoala de MC” etc. Sa o luam cu inceputul:
MC inseamna, mot a mot, Master of Ceremony/Maestru de ceremonii. E drept ca putem discuta cine a fost mai intai, oul sau gaina? (MC-ul de hip-hop sau MC-ul de party). Dam credit totusi wikipediei pentru anul 1970 cand rapperii au introdus aceasta denumire. Si daca mergem pe acceptiunea “hip-hop-erista”, Rimaru definea cel mai bine treaba asta (apasa play sa te convingi):
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Ceea ce fac eu de vreo opt ani si ceea ce vreau sa scot in relief in acest articol este MCing-ul de party, de marketing, de club, foarte diferit de latura prezentata mai sus.
Daca ai rabdare sa citesti, o sa incep defularea 
Sintagma M.C. as spune ca reprezinta sensul restrans al mai multor ocupatii. Asadar putem face lejer o expansiune. Pe cine includem in aceasta categorie?
Entertainerul diferitelor party-uri, MC-ul de club, prezentatorul concertelor sau al spectacolelor, animatorii de party-uri pt copii, unii oameni de radio sau de TV, entertainerul de karaoke, MC-ul evenimentelor cu scop de marketing, maestrul de ceremonii de la nunti (staroste) si desigur lista ar fi mai lunga… Vreau sa adaug aici o precizare importanta: desi aceste ocupatii par asemanatoare, la un moment dat se despart. Veti constata (dupa cum am facut-o si eu) ca nu toti oamenii de radio anima bine un club sau conduc spre extaz un public de cateva mii de persoane dintr-o piata publica, la fel cum putini MC de evenimente sau care rup in doua cluburile, de exemplu, fac fata cu brio pe radio. Si aici vorbesc de nivelul inalt nu de prezentarea petrecerii lui Jean din Disco No Limit, Popesti, urmat de un live pe radioul online propriu…
Cum ajung MC?
Daca una din ipostazele de mai sus iti face cu ochiul, atunci sa stii ca ai de munca, insa rezultatele s-ar putea sa fie peste masura de multumitoare.
Primul pas (si cel mai important zic eu) este ca intr-o anumita perioada frageda a vietii sa ai puterea de a te autoevalua CORECT. Multi fac greseala de a vorbi in fata oglinzii, sub dus, la un radio online propriu sau pirat ori la un party mai mic, dupa care sa se umple de o doza de vedetism romanesc, care sa-i arunce in penibil. E clar ca a face MCing necesita ceva curaj, indrazneala, nebunie, insa aveti mare grija cand va apucati de asa ceva sa fiti obiectivi cu voi insiva, sa stiti sa va autoevaluati cum trebuie, sa va recunoasteti greselile (eventual pe materiale inregistrate) si sa le corectati din timp. Zic asta pentru ca am vazut destule exemple de autodenumiti MC care se intindeau sa dea probe pe la cluburi mari, radiouri mari etc. E o mare calitate sa-ti vezi lungul nasului, sa ai rabdare sa acumulezi si sa stii cand e momentul sa musti dintr-un pont sau o oportunitate. Si mai folositor e sa ai de “tanar” profesori sau oameni experiemntati pe langa tine, care sa-ti mai dea cate un sut in fund atunci cand o iei pe aratura.
Ca o paranteza, eu am avut sansa de a castiga pe Constanta un concurs de talente radio prin 2002 parca, “DJ pentru o zi”, organizat de Radio Contact, dupa ce in prealabil imi facusem propria statie de radio pirat, in FM. Nu am ajuns la finala nationala insa am fost remarcat de staff-ul local R. Contact, fiind slefuit apoi cooptat in echipa. Din acest punct viata mea profesionala s-a schimbat radical! Stiti povestea cu trenul vietii care opreste in gara pe neanuntate si pe care nu prea ai voie sa-l ratezi… Ironia sortii (am aflat dupa angajare) e ca stirista din Contact, Cristina Ghelasie, ii aratase ziarul Observator directorului de atunci, Corneliu Stroe, care din ce am aflat ulterior, anuntase CNA-ul. Am avut norocul sa mi se strice sculele si sa mi se fure antena de pe caminul studentesc, asa ca l-am inchis inainte sa vina baietii sa faca cercetari. Ironia sortii a mers mai departe, caci am ajuns sa stau in camera de camin chiar cu autorul articolului din ziar, Mr. Laurentiu Trentea
Trebuie sa fac vreo scoala pt asa ceva?
Daca in alte domenii trebuie sa fii un adevarat filtru de espresso (foarte fin) datorita multimii de informatii, in domeniul MC nu ai sa gasesti carti, instructiuni, “profesori” etc. E drept ca unii colegi de breasla au infiintat niste scoli si cred ca mai exista si in prezent. Aici e discutabil. De MCing nu prea te apuci din senin, citind niste cursuri si ascultand niste sfaturi. De obicei, prin diverse conjuncturi ale vietii, iti dai seama de niste calitati ale tale, ti le valorifici si ajungi din treapta in treapta sa faci lucruri din ce in ce mai mari. Si mai am o mare retinere fata de scolile de acest fel: induc standardizarea, ceea ce in MCing este o prostie. A fi un bun MC tine de unicitate, de spontaneitate, de calitatea ta de a fi diferit fata de altii. Ori o scoala, in general, ii invata pe toti aceleasi lucruri. Cea mai buna scoala este capacitatea ta de sinteza si apoi adaptare la stilul propriu. Ia ganditi-va cata lume nu l-a copiat pe Geo da Silva. Cred ca datorita lui s-au nascut multe generatii de MC, ceea ce e un lucru bun. Insa multi au facut gresela sa-l copieze cu totul, in loc sa extraga din discursul lui anumite calitati pe care sa le adapteze eventual in munca lor…
Care sunt diferentele intre tipurile de MCing?
E clar ca sunt cateva calitati pe care, daca le-ai gasit reunite in tine si perseverezi in educarea lor, ai sanse sa faci radio, sa animi party-uri de firma sau cluburi, sa fii miezul mega-concertelor sau al diferitelor tipuri de evenimente. In radio, de exemplu, nu ai ce cauta fara un timbru vocal foarte placut. Cu cat e mai inalt nivelul cu atat trebuie sa fii surogatul unei sume cat mai mari de calitati: cultura generala (unde includ si studii), dictie, spontaneitate, umor, capacitate buna de sinteza, pasiune nemarginita pentru ceea ce faci, tehnica software si hardware. Daca mergem spre MCing-ul de club, te descurci cu o voce macar de nivel mediu, cu ceva engleza pentru a crea si nu copia diverse expresii, “jingle-uri” etc., cu spontaneitatea de rigoare, cu o deschidere foarte mare catre public (nu mai esti intre patru pereti, singur ca la radio), cu incredere in tine pentru a nu te demoraliza la vreun semn negativ (e posibil sa te injure printre dinti cativa), si cu mult asa zis “tupeu” caci poate ti se va cere sa convingi multe fete sa se urce pe bar sau chiar sa arunce din textile MC-ul de evenimente iarasi e putin diferit. El vorbeste cel mai mult dintre toti, de multe ori pe blank, si aici chiar iese repede in evidenta orice greseala. Asadar, pentru drumul acesta, roaga-te la Domane Doamne sa ai un timbru cat mai placut, studiaza comunicarea, marketingul, persuasiunea, manipularea, ca sa poti convinge (de multe ori chiar determina vanzarea), exerseaza-ti dictia pentru a nu te incurca prea des in cuvinte, desigur ca si cultura generala e obligatorie caci te vei lovi de foarte multe provocari, mai mereu diferite, si as mai adauga si capacitatea de a stapani asa cum trebuie emotiile. Ganditi-va ca sunt de multe ori sute, mii de oameni care te privesc fix si iti sorb fiecare cuvant (macar pentru cateva secunde). Daca esti emotiv vei claca repede sau vei deveni imediat neinteresant. Trebuie sa ai in glas si sa transmiti acea pasiune si acea bucurie a evenimentului in sine, sa faci omul sa traiasca senzatiile pe care brand-ul organizaor le impune prin valorile sale si pe care tu il reprezinti in acele momente, insa simultan, trebuie sa privesti totul detasat, sa-i dai impresia creierului tau de relaxare si calm.
Ca si concluzie, cu cat posezi mai multe calitati din cele enumerate mai sus, si ai totodata dexteritate in a le combina si calibra in functie de situatie, cu atat vei atinge praguri de reusita mai inalte. Nu e un lucru usor, insa perseverenta e mama succesului.
Nu am sa tratez subiectul maestrului de ceremonii de la nunti (nu m-am implicat niciodata in nunti si botezuri), insa pe aria de comentarii poate veni oricand o completare din partea celor din breasla. Valabil si pentru alte categorii nedetaliate de mine in acest articol.
MC fete sau baieti? Cine are mai multe sanse?
Am primit pe email o intrebare de acest fel, din partea unei fete. Desi nu sunt misogin, trebuie sa recunosc ca meseria asta se lipeste cel mai bine de baieti. Asa se explica poate si numarul mult mai mare de MC masculi. Tehnic vorbind, baietii au timbrul mai prietenos cu microfonul. In radio este arhicunoscut acest lucru: e foarte greu sa gasesti voci feminine bune. Nu si imposibil. Sunt multe exemple de fete care au reusit in acest domeniu vast pe care generic l-am intitulat “MC”. Aici includ vocile feminine din radiourile mari, MC-itele de club comercial (gen Pasarin), MC-itele de house (gen Dana Nicula) si exemplele ar putea continua.
E banoasa indeletnicirea asta?
MC-ul experimentat, profesionist, are un extraordinar de mare avantaj: concurenta foarte mica.
Cand am venit din Constanta in Bucuresti, am crezut ca imi voi face destul de greu loc printre “titani”. Spre bucuria mea nu a fost asa. Din pacate pentru reprezentativitatea breslei noastre insa din fericire pentru nivelul onorariilor, suntem foarte putini si o parte din astia putini nu prea isi fac treaba asa cum se lauda pe la prieteni, prin site-uri, pe la agentii etc. Chiar dadusem un anunt pe ejobs cand cautam un coleg MC la Twice si din 20 de aplicanti, doi sau trei mai facusera chestia asta vreodata. In rest soferi, pr-iste, secretare sau oameni cu experienta zero. Concluzia este ca nu prea se baga lumea la asa meserie, unde mai pui ca nici statul nu o recunoaste oficial. Si mai putini sunt(em) cei care fac(em) numai acest lucru: prezentari de evenimente, radio/tv, cluburi, party-uri. Multi au un job de zi (diferit sau complet diferit) si seara sau in weekend iau microfonul de coada. Si mai este un aspect relevant: in domeniul evenimentelor, MC-ul nu este selectat de pe google, din ziar si de multe ori nici din radio, daca nu e cunoscut. De obicei se merge pe recomandari, pe oameni care au mai facut chestia asta si organizatorul are cunostinta de experienta sa, chiar daca uneori se mai si insala. Aici e marea greutate in a prezenta evenimente de marketing: sa intri in aceasta casta destul de inchisa a entertainerilor bine cotati.
Ca sa fiu ontopic, onorariile variaza foarte mult, in functie de ceea ce e de facut si de experienta. Nu acceptati plata cu ora niciodata! E o prostie de care inca mai profita unii! Onorariul se cere la eveniment, pentru un interval orar dinainte stabilit (desigur + – cateva zeci de minute).
Asadar, vorbesc de nivelul din Bucuresti, care poate fi extins si unele orase din tara:
- in cluburi – daca nu ai experienta prea multa, dar ai tupeu si te descurci cu microfonul pleci de la 30..40E/seara si ajungi, mai rar ce-i drept, functie de calitatile tale pana la 150..200E/seara si in cazuri deosebite, chiar spre 250…300E, daca oferi ceva mai mult decat restul. De exemplu ca fata, vii imbracata mai sexy, te stie lumea de la TV, dansezi mai lasciv in timp ce vorbesti etc., sau ca baiat ai pe langa experienta si ceva imagine media. Cred ca cel mai intalnit onorariu este undeva pe la 100E. Atentie vorbesc de scorurile celor care accepta sa fie MC rezidenti intr-un club si nu de onorariile primite pentru diverse evenimente/party-uri izolate.
- pe evenimente – aici iarasi notorietatea joaca un rol insemnat. Poti avea multa experienta, poti sti foarte bine meserie, insa nu vei trece niciodata de 300E/eveniment (insemnand cateva ore) daca nu te stie nimeni de la TV. Multi iau teapa, caci trebuie alese si persoanele publice foarte bine. E posibil sa-l stie lumea dar el sa fie un slab comunicator, sau mai e posibil ca lumea sa fie mai atrasa de personajul in sine decat de brand-ul care se vrea promovat prin acel eveniment. Aici tine de abilitatea organizatorului de a selecta resursa umana potrivita. Daca ai imagine media foarte buna te poti intinde si pana la 1000E/eveniment in functie de specificul sau. Altfel, cele mai vehiculate sume sunt de 150…200…250E/zi de eveniment. Exista si latura incepatorilor care n-au timbru, n-au mari cunostinte dar au tupeu (si in meserie si la negociere) si stau opt ore prin supermarketuri imbracati in gargarite, anuntand din cand in cand ceva, pentru 30…40E, sau chiar si mai putin (poate fi un inceput si asta).
- daca ai un suflet cald si iubesti sa distrezi copii (nu sunt genul) onorariile variaza intre 100…si 150 RON, asta pentru ca te-ai imbracat in clawn, te-ai pictat, ai cantat, ai dansat cu copilasii, si mai ales, ai avut o rabdare de fier
- despre maestrii de ceremonii de la nunti nu prea am cunostinte in privinta tarifelor. Poate comenteaza cineva din domeniu. Se mai poarta sa aduci cate o vedeta sa-ti ureze casa de piatra si sa anunte mireasa furata (Buzdugan mai mergea) insa moftul asta te cam costa… Mai sunt de asemenea unii care si centreaza si dau cu capul, adica in 200E iti ofera si sonorizare, si dj si vorbarie la microfon (toate facute de un singur om), iar carausul de scule mai face si poze. Iarasi, nu cred ca reprezinta cea mai buna alegere…
- daca iti place sa vorbesti pe radio, nu in spatii deschise, si te mai si pricepi, pleci full time de la 300E ca “novice”, cel mai tare impresionand timbrul, apoi restul calitatilor, si ajungi in cativa ani aproape de 1000E, in radiourile mai mari, asta daca reusesti sa te impui. Bineinteles ca activitatile secundare iti rotunjesc veniturile (voiceover pt trustul din care faci parte, prezentari de evenimente pentru radioul sau trustul tau, ca si aparitiile TV, tot din trust ca nu se poate altfel, ca si VJ/prezentator). Sfatul meu aici este sa va angajati chiar pe baza de voluntariat daca sunteti la inceput de cariera si respectiva entitate media are un nume sonor. Compania profesionistilor, posibilitatile de acumulare si greutatea respectivului nume in CV, vor cantari foarte mult in viitor. Eu in 2002 aveam 50 de dolari salariu in Contact Constanta si eram peste masura de multumit. Inconjurat de oameni de la care chiar aveai ce invata (Corneliu Stroe, Raluca Gavrila ex Opreanu), supravegheat si evaluat de la Bucuresti de Tony Tesiu sau Raluca Moianu, erai constrans sa evoluezi, iar daca aveai ceva talent si dorinta de a progresa, partea materiala chiar nu mai conta. Desigur asa trebuie privite lucrurile la inceput. Autoevaluandu-te corect in timp, vei reusi si chiar va trebui sa iti cresti pretul muncii tale, altfel riscand sa pierzi si imagine si bani.
Ma opresc aici, cu credinta ca am reusit sa fac o sinteza interesanta, chiar daca lunga, a catorva aspecte din ocupatia asta extraordinar de frumoasa numita (repet) generic MC. Orice comentariu este binevenit, in sensul criticii, aprecierii sau adaugarii de informatii utile.
